Stabilit de multă vreme în Grecia, nu pierde nicio partidă a echipei sale de suflet. A făcut parte din marea formație care cucerea primul titlu al giuleștenilor, în ’67, dar „de atunci încoace au fost o grămadă de echipe ale Rapidului care jucau mult mai bine în comparație cu ăștia de acum. Jucau de plăcere, lumea venea de plăcere. Acum n-ai ce să vezi”.
Nichi Dumitriu nu-și poate explica „cum de am ajuns să luăm atâtea goluri acasă. Păi noi, în multe partide, dădeam 1-0 și deja ne gândeam la berea rece de după meci. Că știam că nu o să luăm gol. Acum au luat două în prima repriză. Am văzut puțin, că în partea secundă au jucat ceva mai bine.
Păi eu zic să înceapă meciul cu repriza a doua! De ce nu încep așa toate partidele? Nu știu ce-i cu apărarea asta. Că am luat jucători de peste tot, dar nu merge. Și se știe că apărarea îți câștigă un campionat. Bine, de fapt nu joacă toată echipa. Atacul nu produce, mijlocul nu ține”.
Spune că „aveam mari speranțe de la extremele astea, Petrila și Dobre. Primul e accidentat. Dar celălalt am văzut că s-a apucat să critice el antrenorul. Să-l fi certat Dobre ăsta pe Valentin Stănescu, să vedem ce se întâmpla cu el!
Textul integral poate fi citit pe site-ul sursă: www.gsp.ro