Cariera de fotbalist a lui Lucescu a fost indisolubil legată de Dinamo, clubul alături de care a cucerit șapte titluri de campion și o Cupă a României, în 250 de meciuri disputate între 1963 și 1977.
Drumul în antrenorat l-a început într-un mod care avea să-i definească întreaga existență profesională: inovator, curajos, înaintea vremurilor. La Hunedoara, în postura de antrenor-jucător, a revoluționat „sportul rege” de „sub Furnale”, transformând orașul într-un veritabil epicentru al valorilor fotbalistice românești.
A calificat România la Campionatul European din 1984, punctând acel parcurs cu o victorie legendară în fața Italiei, campioana mondială en titre, apoi a devenit „arhitectul” formidabilei echipe Dinamo de la finalul anilor ’80. A trăit și a antrenat în perioada romantică a fotbalului italian, la începutul anilor ’90, într-o epocă dominată de geniu, pasiune și personalități uriașe.
Vizionar într-un sport care încă nu înțelegea importanța datelor și a analizei video, Lucescu a fost cu un pas înaintea vremurilor sale. A adus un titlu istoric în Giulești, a oferit indicații unor titani ai fotbalului precum Ronaldo sau Roberto Baggio la Inter, apoi a cucerit Turcia, bifând campionate cu rivalele Galatasaray și Beșiktaș, la BJK chiar în anul centenarului.
Textul integral poate fi citit pe site-ul sursă: www.gsp.ro