De ce UTA – Rapid 1-2 poate fi mai mult decât o victorie mare pentru Costel Gâlcă

În epilog de etapă, UTA – Rapid 1-2 are toate șansele să fie și epilogul unei căutări în dreptul giuleștenilor. Da, avem un campionat imprevizibil ca un adolescent din Generația Z, dar calendarul strânge și clasamentul frige, iar contextul specific al celor două, mă încumet să cred și explic imediat, nu mai rabdă amânări.

O parte din suporterii Rapidului sunt revoltați, parfumul genovez nu pare să aducă până azi vreun beneficiu concret, directorul sportiv Pederzoli are impact de magician: minunat și invizibil. Că doar nu l-o fi monitorizat el pe călărășeanul Sălceanu, iar când Paraschiv chiar juca fotbal la Hermannstadt, italianul avea altă treabă, pe la Parma…

Mai mult decât atât, orice giuleștean care știe că titlu fără sinceritate nu se poate știe și asta: de la început de noiembrie, Rapid nu bătuse decât nou-promovatele. Csikszereda și Metaloglobus, pe amândouă acasă, și pe ultima… cu chin și jale! Sunt 8 meciuri pe parcursul cărora tratatul lui Costel Gâlcă, „Rapid – eficient și insipid”, pierduse primul epitet. Oțelul a triumfat în Giulești „la handicap”, CFR-ul în convulsii l-a umilit pe Gâlcă prin scor de neprezentare, până și FCSB în derivă a câștigat cu Rapid, la fel Argeșul, în Cupă!

Iar când iarna te prinde totuși în lupta pentru locul 1 și tu renunți la 7 fotbaliști, marea majoritatea rezerve, pentru a aduce portar de rezervă și fundaș stânga de rezervă, investind în rest doar 50.000 de euro pentru împrumutul unui atacant rezervă în Segunda și semnând gratis un winger dreapta… Nu cumva Sălceanu și Moruțan sunt, de fapt, „batiste” pentru plecările lui Borza și Dobre?


Textul integral poate fi citit pe site-ul sursă: www.prosport.ro