Când te naști rapidist nu îți mai curge sânge roșu prin vene, ci vișiniu.
Vișiniu ca serile din Giulești, când luminile se aprind greu și tribunele respiră la unison. Când timpul pare să stea în loc și fiecare pas pe gazon cântărește cât o promisiune făcută puștiului din peluză.
Vișiniu ca vocea răgușită după 90 de minute în care ai trăit fiecare duel ca pe ultimul. Așa a fost Săpunaru la fiecare meci în Grant. Un strigăt înainte de fluierul final. Un căpitan care nu a știut să joace altfel decât cu sânge vișiniu.
Textul integral poate fi citit pe site-ul sursă: www.sport.ro