Adevărul profund e că Gigi Becali a rămas unul din ultimele exponente ale unui lumi fotbalistice care și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Voi rămâne convins că supraviețuirea lui prin epocile lui Sechelariu, Iancu, Badea, Penescu și Borcea e un succes fenomenal, indubitabil! Dar este doar un succes de portofoliu eminamente individual. Iar pentru FCSB e tocmai o povară.
Gigi Becali e triumful unilateral în fața unui fotbal vetust și cu practici arhaice, dar care poartă cu sine, în 2026, rănile, principiile și modul de lucru tocmai din vremea căreia i-a supraviețuit. Aproape nimic în jurul lui Becali, în Superliga de azi, nu mai seamănă cu ce era, aproape totul se transformă, iar modelele performanței sunt departe, tare departe, de arhetipul obișnuințelor lui.
Când utilizează metafora stăpânului de stână în administrarea FCSB și când trâmbițează lecții sau principii din activitatea ciobanilor aplicate în funcționarea clubului de fotbal, Gigi Becali își fracturează umilitor propria logică. Și orice șansă de performanță sportivă pe termen lung. Pentru că el știe: nu poți rămâne cel mai bun când vrei să fii și proprietar de turme, și cioban part-time, și câine de pază, cu o mână să mulgi, cu alta să faci brânza și tot tu să o vinzi!
Mai ales când, în jur, mai toate lucrurile se fac altfel în 2026. Unii au ciobani adevărați, full-time, pricepuți. Alții au câini de pază devotați și neînfricați. Alții chiar și-au cumpărat utilaje și instalații, fac mai repede și mai multe feluri de produse din lapte.
Textul integral poate fi citit pe site-ul sursă: www.prosport.ro