Galeria Rapidului a fost întotdeauna un factor important în susținerea echipei, fiind atât sursă de energie pozitivă, cât și o provocare pentru jucători. În cadrul emisiunii SUFLET DE RAPIDIST, realizată de Fanatik, Lucian Ionescu și Adrian Iencsi au explorat acest aspect delicat al jocului de pe Giulești.
Presiunea tribunei poate avea două fețe – susținere entuziastă sau povară copleșitoare. Ofițerul de presă al echipei, Lucian Ionescu, a subliniat acest aspect, aducând în discuție presiunea negativă cu care jucătorii se confruntă uneori în fața tribunei pasionale din Giulești. El a menționat că, în ciuda încurajărilor din partea suporterilor, unii jucători au simțit că tribuna îi copleșește, adăugând că fundașii laterali precum Apostol și Petre Marin sau Ion Viorel au recunoscut că se simțeau sub presiunea constantă a tribunei.
„Mai aveam eu o întrebare către tine, legată de presiunea tribunei, care e una fabuloasă în Giulești! Doar că uneori poate fi o presiune negativă chiar pentru jucătorii noștri”, a spus ofițerul de presă al giuleștenilor.
„De ce îți pun întrebarea asta? Au fost pe vremuri doi fundași laterali la noi, Apostol de la Bacău și Petre Marin, care în esență e rapidist, chiar dacă a evoluat la Steaua. Inclusiv Ion Viorel.
Ei mi-au spus la vremea respectivă, fiecare în perioada lui: ‘Bă, nu rezist la presiunea din Giulești! Chiar dacă publicul ne încurajează, parcă se prăbușește stadionul pe mine! Când trec prin dreptul tribunei a doua, mi se pare că se prăbușește peste mine!’.
Mai ales jucătorii de bandă, care erau permanent aproape de tribune. Acuma să zici că peluza e cea care conduce tot, dar pe vremuri era tribuna a doua”, a mai completat Lucian Ionescu.
Lucian Ionescu a făcut o paralelă interesantă între atmosfera de acum și cea de odinioară, remarcând că pe vremuri tribuna a doua avea un impact semnificativ asupra jocului, în timp ce în prezent, peluza domină din punct de vedere al influenței asupra echipei.
Pe de altă parte, Adrian Iencsi, fost jucător al Rapidului, a împărtășit o perspectivă diferită. El a mărturisit că, deși simțea presiunea tribunelor, aceasta nu îl copleșea. În ciuda emoțiilor ce puteau apărea înainte de meciuri, Iencsi menționează că, odată ce fluierul arbitrului marca începutul partidei, dorința de a juca și energia din tribune îi dădeau un impuls puternic.
„Da, simți e ceva. Eu îmi aduc aminte. Bine, eram mic. Nu-mi tremura nimic! Niciodată! Am fost atât de dezinvolt! De altfel ăsta era și felul meu de a fi.
Emoțiile le aveam doar atunci cu o zi înainte de partidă, poate în ziua partidei, când mă concentram, dar în momentul în care fluiera arbitrul aveam o dorință foarte mare”, aspus fostul căpitan din Giulești.
Adrian Iencsi a subliniat că atmosfera făcută de suporteri îl împingea înainte, făcându-l să se simtă susținut și încrezător pe teren. Chiar și la debutul său pe Giulești, el a simțit forța suporterilor și a înregistrat o victorie importantă cu scorul de 1-0 împotriva lui U Cluj.
„Da, simți e ceva. Eu îmi aduc aminte. Bine, eram mic. Nu-mi tremura nimic! Niciodată! Am fost atât de dezinvolt! De altfel ăsta era și felul meu de a fi.
Emoțiile le aveam doar atunci cu o zi înainte de partidă, poate în ziua partidei, când mă concentram, dar în momentul în care fluiera arbitrul aveam o dorință foarte mare”, a încheiat Adrian Iencsi.
În final, galeria Rapidului rămâne o armă cu două tăișuri – sprijinind jucătorii către victorie, dar punându-i și în fața provocării de a depăși momentele dificile. Astfel, atmosfera de pe Giulești continuă să influențeze în mod unic jocul și experiența fotbalistică a jucătorilor.
Urmărește DespreRapid.ro și pe Google News